IPTV versus OTT - incursiune în televiziunea contemporană

În avalanşa de produse destinate conţinutului multimedia în format IP (stb-uri, stick-uri multimedia, Smart TV-uri, aplicaţii software etc.) termeni ca IPTV şi OTT pot crea confuzie în rȃndul utilizatorilor obişnuiţi. Fără a avea pretenţia că abordăm subiectul în toată complexitatea sa, în acest material vom încerca să facem un pic de ordine în ceea ce priveşte terminologia şi să explicăm pe scurt şi pe înţelesul tuturor caracteristicile, asemănările şi deosebirile dintre cele două concepte.

IPTV (Internet Protocol Television, sau pe romȃneşte televiziune prin protocol pentru Internet) şi OTT (Over the Top) folosesc ambele tehnologii specifice reţelelor de calculatoare pentru a livra utilizatorului conţinut audio/video şi unele servicii adiţionale mai mult sau mai puţin interactive cum ar fi: ghid electronic de programe (EPG), rezervare şi vizionare decalată de evenimente (Time Shifting, Catch-up Tv etc.), evenimente sau conţinut video la cerere (VOD) etc. Cam acesta ar fi punctul de plecare pentru demersul nostru. Principala deosebire între cele două forme mai noi de televiziune şi televiziunea clasică sau liniară (terestră, satelit şi cablu) este accesul "nativ" la comunicarea bidirecţională (calea de întoarcere) în cazul reţelelor de calculatoare, acces mai complicat şi costisitor de rezolvat în cazul televiziunii clasice (de exemplu linie telefonică şi modem încorporat în receptor). Avantajele bidirecţionalităţii şi a lăţimii de bandă disponibile au fost exploatate de către furnizori de servicii de date (Internet) pentru a "migra" către servicii de televiziune. Au apărut astfel ofertele "Triple Play", care au adus pe lȃngă serviciile de date şi telefonie fixă (servicii bidirecţionale native) şi serviciul de televiziune.

Trecerea la televiziunea prin IP a fost însă facilitată de existenţa şi maturizarea în prealabil a transmisiilor digitale de televiziune clasice. Bazate pe setul de standarde DVB (Digital Video Broadcasting) în cazul Europei, transmisiile digitale de televiziune au "monopolizat" rapid toate tipurile de canale de transmisie a informaţiei, rezultȃnd standardele DVB-T/T2 (terestru), DVB-S/S2/S2X (satelit), DVB-C/C2 (cablu coaxial), DVB-IP (reţele de date) şi chiar DVB-H (reţele de telefonie mobilă).

Încă departe de a-şi pierde din importanţă, televiziunea digitală clasică prin RF continuă să evolueze în paralel cu noile tehnologii bazate în principal pe fibra optică, competiţia ducȃnd la creşterea capacităţilor de transmisie prin folosirea unor tehnologii tot mai avansate (tipuri de modulaţii radio) şi prin extinderea şi utilizarea tot mai eficientă a spectrului radio.

Mai multe detalii gasesti in revista tiparita. Comanda ACUM la telefon 0720.585.212 sau trimite FORMULARUL.

Publicat pe: 03 Iunie 2017
Număr revistă: 
Categorie: